STUPĂRIT substantiv neutru. 1) Ocupația stuparului; albinărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; albinărit; prisăcărit. Din. lat. stupus + suf.~ărit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stupărie
STUPĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Meseria de stupar. 2) Loc unde se țin stupii; prisacă; albinărie. [G.-D. stupăriei]. Din. lat. stupus + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subacvatic
SUBACVATIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care ține de mediul aflat sub apă; propriu mediului aflat sub apă. 2) Care se află sau are loc sub apă. [Sil. sub-ac-]. Din fr. subaquatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subaquatique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a subalimenta
A SUBALIMENTA~ez vb. tranz. A alimenta sub normă; a hrăni insuficient. [ Sil. sub-a-] Din sub- + fr. alimenter. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba franceză alimenter. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a stupi
A STUPI~esc 1. Vb.tranz. pop. 1) (salivă, flegmă sau obiecte aflate în cavitatea bucală) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a scuipa. ◊ A-și ~ plămânii se spune despre tuberculoși care tușesc și expectorează mult. ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul a se chinui mult cu […]
Cum se pronunță: a stupefia
A STUPEFIA ~ez, vb. tranz. A uimi peste măsură; a ului. Din fr. stupéfier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfier. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se stupi
A SE STUPImă ~esc vb. intranz. pop. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). Din lat. stupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stufăriș
STUFĂRIȘ ~uri substantiv neutru, 1) Loc unde crește stuf. 2) Desiș de stuf. Din lat. stuphus + suf. ~ăriș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stuphus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stufărie
STUFĂRIE ~i substantiv feminin, 1) v. STUFĂRIȘ. 2) Loc unde este adunat mult stuf; depozit de stuf. Din lat. stuphus + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stuphus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stufat
STUFAT ~uri substantiv neutru, Fel de mâncare pregătită din carne (mai ales de miel) înăbușită cu ceapă și usturoi verde. Din ngr. stufáto, it. stufato. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stufáto. (DEX ’09)
