STUCATURĂ ~i substantiv feminin, arhit. Element ornamental în relief pentru decorarea interiorului unei clădiri. Din it. stuccatura, germ. Stukatur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stuccatura. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stucator
STUCATOR ~i substantiv masculin, Muncitor specializat în lucrările de stucatură. Din it. stucatore, fr. stucateur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stucatore. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stuc
STUC ~uri substantiv neutru, Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. Din fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stuc. (DEX ’09)
Cum se pronunță: struț
STRUȚ ~i substantiv masculin, Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. Din lat. struthio, ~onis, it. struzzo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină struthio. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungărie
STRUNGĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei]. Din sl. strungu + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungăreață
STRUNGĂREAȚĂ ~ețe substantiv feminin, rar (la oameni) Distanță mai mare decât cea obișnuită între dinții incisivi de sus. Din strungă (cuv. autoht) + suf. ~ăreață. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungă
STRUNGĂ ~gi sustantiv feminin, 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munți; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAȚĂ. Cuv. autoht. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a studia
A STUDIA~ez 1. Vb. tranz. 1) A însuși prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-și face studiile; a urma cursurile unei instituții de învățământ. ~ la universitate. [Sil. […]
Cum se pronunță: a strunji
A STRUNJI~esc vb. tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strungări I
A STRUNGĂRI I ~esc 1. Vb. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu + suf. ~ări. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
