STRATEG ~gi substantiv masculine, 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. Din lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratège. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strategus. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: strategic
STRATEGIC ~că (~ci, ~ce) adj., 1) Care ține de strategie; propriu strategiei. Operație ~că. 2) (despre locuri, căi de comunicație etc.) Care prezintă interes pentru strategia militară; important din punct de vedere militar. Poziție ~că. Drum ~. Din fr. stratégique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratégique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stratifica
A STRATIFICAstratific vb. tranz. A face să se stratifice. Din fr. stratifier, lat. stratificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratifier. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se stratifica
A SE STRATIFICA pers. 3 se stratifică vb. intranz. A se așeza în straturi. Din fr. stratifier, lat. stratificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratifier. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stratificație
STRATIFICAȚIE ~i substantiv feminin, Mod de dispunere a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. Din fr. stratification. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratification. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stratigrafic
STRATIGRAFIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stratigrafie; propriu stratigrafiei. Din fr. stratigraphique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratigraphique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stratigrafie
STRATIGRAFIE substantiv feminin, Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul stratificării scoarței globului pământesc și al determinării vârstei rocilor sedimentare. [G.-D. stratigrafiei; Sil. -ti-gra-]. Din fr. stratigraphie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratigraphie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stolnicel
STOLNICEL ~i substantiv masculin, (în Țara Românească și în Moldova din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mâncarea la masa domnitorului. Din sl. stoliniku + suf. ~el. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stoliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stolniceasă
STOLNICEASĂ ~ese substantiv feminin, înv. (feminin de la stolnic) Soție a stolnicului. Din sl. stoliniku + suf. ~easă. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stoliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stolnic
STOLNIC ~ci substantiv masculin, 1) (în Țara Românească și în Moldova din Evul Mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătar-șef la curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea mesenii în timpul ospățului de la nuntă. Din sl. stoliniku. Etimologie: Cuvânt […]
