STIRIGOAIE ~oi substantiv feminin, Plantă erbacee toxică, cu tulpina înaltă, cu frunze late, alungite spre vârf, și cu flori grupate în inflorescențe terminale. [G.-D. strigoii]. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stipulație
STIPULAȚIE ~i substantiv feminin, Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației]. Din lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stipulation, ~onis. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stipulant
STIPULANT ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană în fața căreia se obligă o altă persoană să execute obligațiile de beneficiar. Din fr. stipulant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stipulant. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stogui
A STOGUI~iesc, vb. tranz. 1) (fân, snopi) A așeza în stoguri (pentru păstrarea sub cerul liber). 2) fig. A clădi în formă de stog. Din sl. stogu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stogu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spânzura
A SPÂNZUR A spânzur 1., vb. tranz. 1) (un obiect) A prinde în (sau de) ceva, lăsând să atârne liber în jos; a anina; a agăța; a suspenda; a atârna. * ~ cuiva lingurile la brâu (sau de gât) a lăsa flămând. 2) A omorî prin strangulare. * A tăia și ~ a face abuz […]
Cum se pronunță: a stoci
A STOCI~esc, vb. tranz. reg. A face să stocească. Din sl. istoțiti, stoci. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă istoțiti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stoca
A STOCA~chez, vb. tranz. (mărfuri, produse etc.) A pune pentru a păstra într-un depozit. Din fr. stocker. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stocker. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stoarce
A STOARCE storc, vb. tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuând lichidul; a scurge. ◊ ~ pe cineva de puteri (sau de vlagă) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlăgui. 2) (lichide conținute în anumite corpuri) A elimina prin presare. ~ sucul din poamă. ◊ ~ lacrimi a face să plângă. […]
Cum se pronunță: a stivui
A STIVUI~iesc, vb. tranz. (obiecte de același fel) A așeza în straturi suprapuse; a face stive. Din ngr. stiva + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stiva. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stipula
A STIPULA~ez, vb. tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. Din fr. stipuler, lat. stipulare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stipuler. (sursa DEX ’09)
