A STIPENDIA~ez, vb. tranz. 1) (persoane, instituții etc.) A susține printr-o subvenție; a subvenționa. 2) A ajuta pe cineva cu bani. Din fr. stipendier, lat. stipendiari. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stipendier. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a se stoci
A SE STOCI pers. 3 se ~ește intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. Din sl. istoțiti, stoci. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă istoțiti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilograf
STILOGRAF ~e substantiv neutru, Instrument cu ajutorul căruia sunt făcute, prin înțeparea hârtiei, punctele care redau alfabetul orbilor. Din fr. stylographe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylographe. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilizator
STILIZATOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Persoană specializată în stilizarea textelor. Din fr. styliser + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styliser. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilistică
STILISTICĂ substantiv feminin, Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul stilurilor limbii și al încărcăturii emoțional-expresive a mijloacelor de limbă. [G.-D. stilisticii]. Din fr. stylistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylistique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilistic
STILISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stil; propriu stilului. Procedeu ~. Din fr. stylistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylistique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilist II
STILIST II ~ști substantiv masculin, Credincios ortodox care mai folosește calendarul iulian, care ține sărbătorile după stilul vechi. Din fr. style + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză style. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilist I
STILIST I ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Scriitor care are un stil ales; maestru al stilului. 2) Specialist în stilistică. Din fr. styliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styliste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilet
STILET ~e substantiv neutru, 1) Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi; pumnal. 2) Instrument chirurgical folosit la sondarea unei activități sau a unei plăgi. Din fr. stylet. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylet. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilat
STILAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj. Care are o purtare aleasă; manierat; rafinat. 2) și substantival (despre persoane) Care imită fără discernământ și în mod exagerat tot ceea ce este la modă. Din fr. styler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styler. (sursa DEX ’09)
