STILOBAT ~ți substantiv masculin, arhit. Soclu de piatră care susține un șir de coloane. Din fr. stylobate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylobate. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a stima
A STIMA~ez vb. tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. Din it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stimare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stiliza
A STILIZA ~ez vb. tranz. 1) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificări (pentru a da corectitudine, limpezime, frumusețe) de formă sau/și de conținut, păstrând esențialul; a prelucra. 2) (obiecte din natură) A reprezenta simplificând formele pentru a obține un efect decorativ. Din fr. styliser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styliser. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: a stila
A STILA~ez vb. tranz. A face să se stileze. Din fr. styler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styler. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stihui
A STIHUI~iesc vb. intranz. înv. A compune versuri; a face poezii; a versifica. Din ngr. stihos + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stihos. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stigmatiza
A STIGMATIZA~ez, vb. tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. Din fr. stigmatiser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stigmatiser. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sticlui
A STICLUI~iesc, vb. tranz. reg. pop. (ferestre, uși etc.) A înzestra cu sticlă. Din sl. stiklo + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stiklo. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sticli
A STICLI~esc, vb. intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticlă. 2) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții); a sclipi; a scânteia. ◊ Cine știe pe unde îi ~esc ochii cine știe unde se află (și cum o mai duce). [Sil. sti-cli]. Din sl. stiklo. Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: a se stila
A SE STILAmă ~ez vb. intranz. 1) A-și forma deprinderi de purtare politicoasă; a deveni manierat; a se cizela; a se șlefui. 2) depr. A adopta tot ceea ce este (sau pare a fi) ultramodern (mai ales în îmbrăcăminte). Din fr. styler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styler. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stilografic
STILOGRAFIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stilografie; propriu stilografiei. Procedee ~ce. Din fr. stylographique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylographique. (sursa DEX ’09)
