SĂLCINIȘ, sălcinișuri, substantiv neutru, care înseamnă 1) Loc unde cresc sălcii. 2) Desiș de sălcii. Din lat. salix. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sălbăticiune
SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, substantiv feminin, care înseamnă 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. Din lat. silvaticus+ suf. ~iune. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sălbăticime
SĂLBĂTICIME, sălbăticim, substantiv feminin, care înseamnă 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). Din lat. silvaticus + suf. ~ime. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sălbăticie
SĂLBĂTICIE, sălbăticii, substantiv feminin, care înseamnă 1) și fig. Comportare de om sălbatic; barbarie. Cu sălbăticie – cu ferocitate. 2) Perioadă a societății primitive. 3) Loc unde încă nu a pătruns civilizația. [G.-D. salbăticiei]. Din lat. silvaticus + suf. ~ie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sălbăticesc
SĂLBĂTICESC, sălbăticească (~ești) adj., care înseamnă Care este caracteristic pentru sălbatici; de sălbatic. Din lat. silvaticus + suf. ~esc. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sălbatic
SĂLBATIC, sălbatică (~ci, ~ce) adj., care înseamnă 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neîmblânzit. 2) (despre plante) Care crește de la sine; necultivat. 3) (despre pământ) Care este lăsat în părăsire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) și substantival (despre persoane) Care […]
Cum se pronunță: sălaș
SĂLAȘ, sălașe, substantiv neutru, care înseamnă 1) Construcție rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuiește sau poate locui o persoană; locuință; 4) înv. Așezare omenească de proporții mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Așezare mică de țigani nomazi. […]
Cum se pronunță: săhăidac
SĂHĂIDAC, săhăidace, substantiv neutru înv., care înseamnă Tolbă pentru săgeți. Din pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză sahajdac. (DEX ’09)
Cum se pronunță: săgețică
SĂGEȚICĂ, săgețele, substantiv feminin, care înseamnă (diminutiv de la săgeată) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori mari, grupate câte două pe un peduncul comun. Din lat. sagitta + suf. ~ică. Sursa. DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagitta. (DEX ’09)
Cum se pronunță: săgetătură
SĂGETĂTURĂ, săgetături, substantiv feminin, care înseamnă 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuțită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. Din lat. sagittare + suf. ~ătură. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)