A SISTA~ez, vb. tranz. livr. (activități, procese etc.) A face să se întrerupă; a întrerupe. Din lat. sistere, germ. sistieren. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sistere. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: slatină
SLATINĂ ~e substantiv feminin, 1) Izvor de apă (minerală) sărată. 2) Teren mlăștinos și sărat. 3) Soluție de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuințări în conservarea alimentelor; saramură. Din sl. slatina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă slatina. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slaniță
SLANIȚĂ ~e substantiv feminin, Instalație rudimentară pentru uscarea prunelor; lozniță. Din sb. slanică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă slanică. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slalomist
SLALOMIST ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Schior specializat în slalom. Din fr. slalom + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză slalom. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slalom
SLALOM ~uri substantiv neutru, Probă de schi constând în coborârea unei pante pe un traseu cu viraje marcate prin jaloane (numite porți). ~ alpin. Din fr. slalom. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză slalom. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slab I
SLAB I adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. Din sl. slabu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă slabu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a slăbi
A SLĂBI~esc 1., vb. intranz. 1) (despre ființe) A deveni slab (pierzând din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultăți mintale etc.) A începe să nu mai funcționeze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. […]
Cum se pronunță: slab II
SLAB II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în opoziție cu gras) Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ◊ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziție cu puternic) Care are o constituție lipsită de […]
Cum se pronunță: situațional
SITUAȚIONAL ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de situație; propriu situației. Din fr. situationel, engl. situational. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină situationel. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: situație
SITUAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Ansamblu de împrejurări în care se află o persoană, o colectivitate, un popor sau o țară la un moment dat; stare de fapt. ~ economică. ~ familială. A te pune în ~a cuiva a căuta să înțelegi comportarea cuiva, închipuindu-te în locul lui. A fi la înălțimea ~ei a corespunde […]
