Cum se pronunță: a sistematiza

A SISTEMATIZA~ez, vb. tranz. 1) (elemente ce constituie un tot unitar) A dispune într-un sistem anumit. 2) A aranja într-un anumit fel, după anumiți parametri (ca într-un sistem). ~ cărțile. Din fr. systématiser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză systématiser. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se situa

A SE SITUA mă ~ez, vb. intranz. A deține un anumit loc (în spațiu, în timp sau într-un sistem ierarhic de valori). * ~ pe o (anumită) poziție a) a lua o (anumită) atitudine; a-și expune punctul de vedere; b) a avea o părere personală. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sferic

SFERIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. Din ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. Sphärisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sphairikos. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sferoid

SFEROID ~e substantiv neutru, Corp geometric de formă aproape sferică, obținut prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele ei de simetrie. Din fr. sphéroïde, lat. sphaeroides, germ. Sphäroidisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sphéroïde. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sincronoscop

SINCRONOSCOP ~oape substantiv neutru, 1) Instrument pentru determinarea existenței sincronismului între două fenomene periodice. 2) Aparat pentru determinarea momentului în care are loc sincronizarea a două tensiuni electrice alternative.  Din fr. synchronoscope. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchronoscope. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sincronizator

SINCRONIZATOR ~oare substantiv neutru, Aparat sau dispozitiv pentru sincronizarea automată a unor procese sau operații tehnice. Din fr. synchronizer + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchronizer. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sincronistic

SINCRONISTIC ~că (~ci, ~ce) adj. (despre lucrări istorice) Care cercetează și descrie evenimentele în mod sincronic. Din fr. synchronistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchronistique. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →