SINCRONIE substantiv feminin, (în opoziție cu diacronie) Stare a limbii la un moment dat al dezvoltării ei, considerată ca un ansamblu de fapte ce alcătuiesc un sistem. [G.-D. sincroniei] Din fr. synchronie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchronie. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sincronic
SINCRONIC ~că (~ci, ~ce) adj și adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent și în mod identic. Oscilații ~ce. 2) Care ține de fapte, fenomene sau evenimente ce există sau se produc concomitent. Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeași perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care […]
Cum se pronunță: sincron
SINCRON ~ă (~i, ~e) adj., 1) v. SINCRONIC. 2) (despre fapte, fenomene, evenimente, sisteme tehnice sau fizice) Care conține un fenomen cu evoluție simultană. Din fr. synchrone. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchrone. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincrofazotron
SINCROFAZOTRON ~oane substantiv neutru, Ciclotron al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrociclotronului și fazotronului. Din fr. synchrophasotron. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchrophasotron. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sincrociclotron
SINCROCICLOTRON ~oane substantiv neutru, fiz. Ciclotron în care accelerația este mai rapidă, realizându-se prin modularea sincronică a două câmpuri. Din fr. synchrocyclotron. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchrocyclotron. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincretism
SINCRETISM ~e substantiv neutru, 1) Caracter nediferențiat specific pentru etapa incipientă de dezvoltare a unor fenomene. ~ul artei primitive. 2) filoz. Îmbinare forțată și necritică a unor teorii și doctrine eterogene. Din fr. syncrétisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syncrétisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincretic
SINCRETIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sincretism; propriu sincretismului. Care formează un tot perceput în mod global. Din fr. syncrétique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syncrétique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincopat
SINCOPAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj., muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. Din fr. syncoper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syncoper. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincopă
SINCOPĂ ~e substantiv feminin, 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. Din […]
Cum se pronunță: sinclinal
SINCLINAL ~e substantiv neutru, geol. Cută concavă a straturilor din scoarța terestră. [Sil. sin-cli-]. Din fr. synclinal. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synclinal. (sursa DEX ’09)
