A SEMNALIZA ~ez vb. tranz. A comunica prin semnale (la distanță); a da de știre, transmițând semnale. Din fr. signal + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză signal. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a semnala
A SEMNALA~ez vb. tranz. A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a menționa. Din fr. signaler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză signaler. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a semna
A SEMNA~ez 1. vb. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli. 2. vb intranz. A-și scrie numele cu propria mână sub text; a-și pune iscălitura pe un act oficial; a iscăli. Din lat. signum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină signum. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semeție
SEMEȚIE ~i, substantiv feminin, 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției]. Din semeț + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din semeț, cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semeț
SEMEȚ ~eață (~eți, ~ețe) adj. și adverbial 1) Care exprimă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; falnic; trufaș. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneț. 3) rar Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreț; îngâmfat; înfumurat; falnic. Orig. nec.. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. […]
Cum se pronunță: semasiologie
SEMASIOLOGIE substantiv feminin, Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei]. Din fr. sémasiologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémasiologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semasiolog
SEMASIOLOG ~gă (~gi, ~ge), substantiv masculin și substantiv feminin, Lingvist specialist în semasiologie; semantician. Din fr. sémasioloque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémasioloque. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănătură
SEMĂNĂTURĂ ~i, substantiv feminin, 1) mai ales la pl. Totalitate a plantelor răsărite din sămânța semănată. ~i de primăvară. ~i de toamnă. 2) Teren agricol semănat. Din lat. seminare + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănător
SEMĂNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și substantiv feminin, Persoană care seamănă. Din lat. seminare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănătoare
SEMĂNĂTOARE ~ori, substantiv feminin, Mașină agricolă pentru semănat. Din lat. seminare + suf. ~toare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
