SCÂNTEIETOR, scânteietoare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care scânteiază; care pare să împrăștie scântei; sclipitor; lucitor. Ochi scânteietori. Din lat. scantillia + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scantillia. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: scânteie
SCÂNTEIE, scântei, substantiv feminin, 1) Particulă incandescentă desprinsă dintr-un corp sau dintr-o substanță. Sânteie electrică – lumină intensă și momentană care apare în timpul unei descărcări electrice. A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu ~ia a se deprinde cu un lucru, mai ales rău. 2) Lumină slabă și intermitentă; licărire. 3) fig. […]
Cum se pronunță: scândurică
SCÂNDURICĂ, scândurele, substantiv feminin, (diminutiv de la scândură) Lopățică cu care se netezește lutul, tencuiala pe pereți. Din lat. scandula + suf. ~ică. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scandula. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scândurărie
SCÂNDURĂRIE, scândurări, substantive feminin, 1) Depozit de scânduri. 2) v. SCÂNDURĂRAIE. Din lat. scandula + suf. ~ărie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scandula. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scândurăraie
SCÂNDURĂRAIE, substantiv feminin, 1) Totalitate a scândurilor (folosite la o construcție). 2) Mulțime de scânduri. Din lat. scandula + suf. ~aie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scandula. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scândură
SCÂNDURĂ, scânduri, substantiv feminin, Bucată de lemn cu suprafața plană, obținută prin tăierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosită în lucrări de construcție, tâmplărie etc. (A fi sau a rămâne) ca scândura – a fi foarte slab. A-i suna cuiva scândura – a muri. A lăsa pe cineva scândura (sau ca scândura) – […]
Cum se pronunță: scandalagiu
SCANDALAGIU, scandalagii, substantiv masculin, care înseamnă Persoană care face scandal, care provoacă scandal. Din sl. skandalu + ~agiu. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă skandalu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scandalagioaică
SCANDALAGIOAICĂ, scandalagioaice, substantiv feminin, care înseamnă Femeie care face scandal, care provoacă mereu scandal. Din sl. skandalu + suf. ~oaică. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă skandalu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scandal
SCANDAL, scandaluri, substantiv neutru, care înseamnă 1) Faptă imorală săvârșită de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Gălăgie mare, însoțită de astfel de fapte. 3) Caz care provoacă indignarea opiniei publice. 4) Situație dezonorantă, înjositoare; dezonoare; rușine. Din sl. skandalu, ngr. skándalon, fr. scandale, lat. scandalum. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă […]
Cum se pronunță: scamatorie
SCAMATORIE, scamatori, substantiv feminin, care înseamnă 1) Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile (și rapide) ale mâinilor; iluzionism. 2) Iluzie creată astfel; iscusința scamatorului. 3) fig. Inducere în eroare; mistificare; înșelăciune; șarlatanie. [G.-D. scamatoriei]. Din fr. escamateur + suf. ~ie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză escamateur. […]
