SILVĂ ~e substantiv feminin, rar Întindere mare de teren acoperită cu arbori; pădure. Din lat. silva. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silva. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: siluric
SILURIC ~că (~ci,~ce) adj., v. SILURIAN II. Din germ. silurisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană silurisch. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silurian I
SILURIAN I substantiv neutru, geol. Perioada a treia a erei paleozoice. Din fr. silurien. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silurien. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silurian II
SILURIAN II ~ană (~eni, ~ene), adj. Care ține de perioada a treia a erei paleozoice. Din fr. silurien. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silurien. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siluetă
SILUETĂ ~e substantiv feminin, 1) Imagine (a unui lucru sau a unei ființe) proiectată sub formă de undă pe un fond luminos. 2) Configurație a corpului unei persoane; statură. 3) Contur al unei ființe sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zveltă, bine proporționată. [Sil. -lu-e-]. Din fr. silhouette. Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: siloz
SILOZ ~uri substantiv neutru, 1) Construcție specială destinată depozitării și păstrării îndelungate a produselor agricole sau a altor materiale. 2) Depozit în formă de turn sau groapă, folosit pentru a mura nutreț. 3) Nutreț murat în astfel de depozit. Din it. silos, germ. Silo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană silos. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siloxid
SILOXID substantiv masculin, Sticlă specială din care se fac, mai ales, vase de laborator. Din fr. silicium + oxid. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silicium. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silon
SILON ~oane, substantiv neutru, Fibră textilă sintetică, întrebuințată pentru fabricarea țesăturilor subțiri. Din germ. Silon. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Silon. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silogistică
SILOGISTICĂ substantiv feminin, Ramură a logicii care se ocupă de studiul silogismelor. Din fr. syllogistique, germ. Syllogistik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogistique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silogistic
SILOGISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care conține un silogism; care exprimă un silogism. Figură ~că. Din fr. syllogistique, germ. Syllogistik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogistique. (sursa DEX ’09)
