SILOGISM ~e substantiv neutru, log. Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogisme. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: silnicie
SILNICIE ~i substantiv feminin, 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. Din sl. siliniku+ suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silnic I
SILNIC I ~că (~ci,~ce) adj., 1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat. 3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. Din sl. siliniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silnic II
SILNIC II ~ ci substantiv feminin, Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. Din sl. siliniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silitros
SILITROS ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) Care conține silitră; cu silitră. 2) Care are aspect de silitră; asemănător cu silitra. Din rus. selitra + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă selitra. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silitră
SILITRĂ substantiv feminin, 1) pop. Azotat natural de potasiu. 2) înv. Praf de pușcă. [Sil. -li-tră] Din rus. selitra, pol. salitra, sb. šălitra, fr. salitre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă selitra. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silitor
SILITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care vădește silință; sârguincios. Elev ~. Din sl. siliti+ suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silit
SILIT substantiv neutru, Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. Din fr., engl. silite, germ. Silit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silință
SILINȚĂ ~e substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; sârguință; străduință; asiduitate. A-și dă (toată) ~a a-și da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. Din sl. siliti + suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silicvă
SILICVĂ ~e substantiv feminin, Fruct uscat, lunguieț, care se desface în două dezvelind un perete central membranos, de care sunt prinse semințele. Din lat. siliqua, fr. silique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siliqua. (sursa DEX ’09)

