SPINOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) adj, (despre plante) Care are (mulți) spini; cu (mulți) spini; ghimpos; țepos. 2) (despre terenuri) Pe care cresc plante cu mulți spini. 3) fig. Care se face cu mari eforturi; greu; dificil. Din lat. spinus, ~a + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spinus. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spining
SPINING ~uri substantiv neutru, Undiță de construcție specială pentru prinderea peștilor răpitori. Din fr., engl. spinning. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spinning. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spinel
SPINEL ~i substantiv masculin, 1) Mineral cristalizat divers colorat, întrebuințat ca piatră prețioasă. 2) Piatră prețioasă corespunzătoare. Din germ. Spinell, fr. spinelle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spinell. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spinărie
SPINĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Loc unde cresc mulți spini. 2) Desiș de spini. [G.-D. spinăriei]. Din lat spinus + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spinus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spinăraie
SPINĂRAIE substantiv feminin, colect. Cantitate mare de spini; mulțime de spini. Din lat. spinus, ~a + suf. ~ăraie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spinus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spinare
SPINARE ~ări f. 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spate. Măduva ~ării. Șira ~ării. ◊ În (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) în spate. A cădea în ~area cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în ~area […]
Cum se pronunță: spinal
SPINAL ~ă (~i, ~e) adj., Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrală. * Nerv ~ nerv motor cranian al gâtului, al faringelui și al laringelui. Din fr. spinal, lat. spinalis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spinal. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spin
SPIN ~i substantiv masculin, 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele și pe fructele unor plante; ghimpe. * Cunună de ~i suferință neîntreruptă; chin. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe niște) ~i a nu avea liniște; a fi nerăbdător. A fi (sau […]
Cum se pronunță: spidometru
SPIDOMETRU ~e substantiv neutru, Aparat pentru măsurarea vitezei de deplasare a unui vehicul; vitezometru. Din engl. speedometer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză speedometer. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spicos
SPICOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) Care are spicul mare și plin. 2) și substantival (despre plante) Care face spic. Din lat. spicum + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spicum. (sursa DEX ’09
