SPICIFORM ~ă (~i, ~e) adj., Care are forma unui spic. Din fr. spiciforme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiciforme. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spicher
SPICHER ~i substantiv masculin, Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc. la radio sau la televiziune; crainic. Din fr., engl. speaker, germ. speaker. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză speaker. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spic
SPIC ~ce substantiv neutru, 1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în ~ a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. ~ de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie. 2) Vârf al firelor de păr mai lungi din blana […]
Cum se pronunță: a spiona
A SPIONA~ez 1., vb. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. Din germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană spionieren. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spinteca
A SPINTECA spintec, vb. tranz. 1) A desface printr-o tăietură adâncă și lungă (cu ceva ascuțit); a despica; a crăpa. 2) A ucide sau a răni cu o armă albă (cuțit, pumnal etc.); a tăia; a înjunghia. 3) (un material fibros) A tăia în lung. 4) (aerul, valurile etc.) A străbate cu o viteză deosebită; […]
Cum se pronunță: a spicui
A SPICUI~iesc, vb. tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informații) A extrage selectiv (din diferite izvoare). Din lat. spicum + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spicum. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spinteca
A SE SPINTECA mă spintec, vb. intranz. A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi și adânci (cu cineva). Din lat. expanticare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expanticare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spilcui
A SE SPILCUImă ~iesc, vb. intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. Din ucr. špyl’ka + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyl’ka. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a scurge
A SCURGE, scurg, vb. tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză. ◊ A-și ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: a scurma
A SCURMA,scurm, vb. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a râcâi. 2) fig. (despre gânduri, griji etc.) A chinui sufletește; a nu lăsa în pace. 3) fam. (persoane) A încerca de a submina, răscolind trecutul cuiva (pentru a găsi lucruri compromițătoare); a râma. Din […]
