S

A SCURTA, ~ez, vb. tranz. (dimensiuni, distanțe, termeni etc.) A face să se scurteze. ~ o rochie. ~ drumul. ~ limba (cuiva) a face (pe cineva) să tacă, punând în imposibilitatea de a bârfi. ~ vorba a pune capăt discuției. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SCURTCIRCUITA, ~ez, vb. tranz. A realiza un scurtcircuit. Din lat. excurtus+ circuit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SCUTI ~esc, vb. tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit. ◊ ~ește-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbește-mă, te rog! Din lat. scutum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)

A SCUTURA, scutur 1. vb. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mișca brusc și repetat în direcții opuse. ~ un pom. ◊ ~ pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. ~ (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute […]

A SCUZA scuz, vb.tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. Din fr. excuser, it. scusare Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză excuser. (DEX ’09)

A SE SCURGE, pers. 3 se scurge, vb. intranz. 1) (despre fluide) A ieși (dintr-un recipient) încet și în cantități mici. 2) (despre șuvoaie, torente de apă) A curge în josul pantelor până la epuizare. 3) (despre ochi) A-și pierde lichidul pe care îl conține ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, […]

A SE SCURTA, pers. 3 se ~ează intranz. A deveni (mai) scurt; a se reduce; a se micșora. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SE SCURTCIRCUITA, pers. 3 se ~ează intranz. A se produce un scurtcircuit. Din lat. excurtus+ circuit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SE SCUTURA, mă scutur, vb. intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăța de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuși să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre ființe) […]

A SE SCUZA mă scuz, vb. intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ◊ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. Din fr. excuser, it. scusare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză excuser. […]