SCUTURĂTOARE ~ori, substantiv feminin, 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. Din lat. excutulare + suf. ~ătoare Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excutulare. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: scuturător
SCUTURĂTOR ~oare n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. Din lat. excutulare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excutulare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuză
SCUZĂ ~e f. 1) Motiv invocat de cineva pentru a-și dovedi nevinovăția sau pentru a se eschiva de la ceva; îndreptățire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (față de cineva) pentru o greșeală involuntară; iertare. A cere ~e a cere iertare. A primi ~ele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta […]
Cum se pronunță: scuzabil
SCUZABIL ~ă (~i, ~e) adj., Care poate fi scuzat; în stare să fie scuzat. Din it. scusabile. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scusabile. (DEX ’09)
Cum se pronunță: spirit
SPIRIT ~e substantiv neutru, 1) Factor ideal al existenței, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activității creierului omenesc; conștiință; gândire; duh. 2) Rezultat al activității creierului omenesc; minte; rațiune; intelect. 3) Capacitate intelectuală; aptitudine de imaginare; istețime a minții; deșteptăciune; talent; inteligență. * ~ inventiv ingeniozitate. (Om) cu (sau de) ~ a) (om) […]
Cum se pronunță: spiril
SPIRIL ~i substantiv masculin, (nume generic) Bacterie mobilă spiraliformă, întâlnită în medii acvatice. Din fr. spirille. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spirille. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiriduș
SPIRIDUȘ ~i substantiv masculin, 1) (în basme) Drăcușor viclean și poznaș, despre care se crede că ar ajuta vrăjitorii și dracii. * Cu ~i hazliu. 2) fig. Copil vioi și ghiduș. Din lat. spiritus + suf. ~uș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spiritus. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spiră
SPIRĂ ~e substantiv feminin, 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. Din fr. spire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spire. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spirant
SPIRANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. Din fr. spirante. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spirante. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spiralizare
SPIRALIZARE ~ări substantiv feminin, Operație de deformare a unui material filiform, tubular etc., în așa fel încât axa lui longitudinală să ia forma de elice. Din fr. spiralisation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiralisation. (sursa DEX ’09
