SCUMPIE, ~i, substantiv feminin, Arbust înalt, cu frunze eliptice și flori verzi-gălbui, grupate în inflorescențe, ale cărui frunze și coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie și medicină. [G.-D. scumpiei]. Din pol. skapia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză skapia. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: scund
SCUND, ~dă (~zi, ~de) 1), adj. (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. Din sl. skondu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skondu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scurgere
SCURGERE, ~i, substantiv feminin, 1) v. A SCURGE și A SE SCURGE. 2) Loc prin care se scurge un fluid. 3) pop. Substanță care se scurge din corpul omului în cazul unor boli; secreție patologică. ~ de sânge. Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scurs
SCURS, ~să (~și, ~se) Care a curs (continuu) prelingându-se (până la ultima picătură). Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scursoare
SCURSOARE, ~ori f. rar 1) v. SCURSURĂ. 2) Loc de scurgere. 3) Urmă rămasă după scurgerea unui lichid. 4) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă; putregai. Din lat. excurrere + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scursură
SCURSURĂ, ~i, substantiv feminin, Lichid care se scurge. Din lat. excurrere + suf. ~ ură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scurt II
SCURT II ~tă (~ți, ~te), adj. (în opoziție cu lung) 1) (despre obiecte, distanțe, părți ale corpului etc.) Care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită. Rochie ~tă. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (față de cineva). A ține (pe cineva) din ~ a supune (pe […]
Cum se pronunță: scurt I
SCURT I, adv. 1) Lăsând o lungime mică. A reteza ~. 2) În puține cuvinte; concis. A vorbi ~. ◊ Pe ~ (sau în ~) concis. ~ și cuprinzător concis și cu un conținut bogat. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scurtă II
SCURTĂ II, ~e, substantiv feminin, pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă. A face ~. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scurtă I
SCURTĂ I, ~e, substantiv feminin, Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. ~ de piele. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)
