SOȚ ~i substantiv masculin, 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soție; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat și o femeie uniți prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. * Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu […]
S
Cum se pronunță: sotnie
SOTNIE ~ i substantiv feminin, Unitate de cavalerie căzăcească compusă din o sută de oameni. Din rus. sotnea. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sotnea. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sotnic
SOTNIC ~ci substantiv masculin, (în armata țaristă) Comandant al unei sotnii de cazaci. Din rus., pol. sotnik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sotnik. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sote
SOTE~uri substantiv neutru, Fel de mâncare pregătită, mai ales din legume fierte sau înăbușite în unt. Din fr. sauté. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sauté. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spongiozitate
SPONGIOZITATE substantiv feminin, Caracter spongios. Din fr. spongiosité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spongiosus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spongios
SPONGIOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., Care este poros ca buretele; buretos. [Sil. -gi-os]. Din lat. spongiosus, fr. spongieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spongiosus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spongier
SPONGIER ~i substantiv masculin, 1) la pl. Clasă de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa împreună cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) Animal din această clasă. [Sil. -gi-er]. Din fr. spongiaires. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spongiaires. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spondeu
SPONDEU ~e substantiv neutru, Picior de vers compus din două silabe accentuate (în metrica modernă) sau din două silabe lungi (în metrica antică). Din lat. spondeus, fr. spondee. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spondeus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sponcă
SPONCĂ ~ci substantiv feminin, Piesă de metal constând din două elemente (în formă de cârlig cu inel) care servește pentru a încheia o haină; copcă. * Pe ~ci în cantitate mică. Din rus. sponka, ucr. špon’ka, pol. Szponka. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sponka. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spolocanie
SPOLOCANIE ~i substantiv feminin, (în biserica ortodoxă) Prima zi a postului mare. Din ucr. spolokanje. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană spolokanje. (sursa DEX ’09
