A SE SPOI mă ~iesc, vb. intranz. (despre persoane) A-și însuși unele elemente superficiale de cultură. Din sl. supojiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă supojiti. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spot
SPOT ~uri substantiv neutru, 1) fiz. Pată luminoasă produsă de o scară gradată a unui instrument de măsură, care înlocuiește acul indicator. 2) (în teatre) Fascicul de lumină proiectat spre scenă sau spre un actor. 3) Instalație pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunț, reclamă publică, la radio sau la televiziune. Din fr. spot. […]
Cum se pronunță: sporulație
SPORULAȚIE substantiv feminin, bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneză. 2) Formă de reproducere asexuată prin spori. Din fr. sporulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporulation. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportivitate
SPORTIVITATE substantiv feminin, 1) Caracter sportiv; spirit sportiv. 2) Atitudine cinstită în sport. [G.-D. sportivității]. Din fr. sportivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportivité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportiv II
SPORTIV II ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. Din fr. sportiff. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportiff. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportiv I
SPORTIV I ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Persoană care practică sportul. Din fr. sportif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportif. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sport
SPORT ~uri substantiv neutru, Totalitate de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic și sistematic în vederea întăririi organismului, dezvoltării voinței și a obținerii unor performanțe. ~ de iarnă. Sală de ~. Din engl., fr. sport. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sport. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporogeneză
SPOROGENEZĂ substantiv feminin, bot. Proces de formare a sporilor; sporulație. Din fr. sporogeneze. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporogeneze. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporofit
SPOROFIT ~e substantiv neutru, 1) la pl. Grup de plante inferioare care se înmulțesc prin spori (reprezentanți: algele, ciupercile, lichenii, ferigile etc.); criptogamă. 2) Plantă din acest grup. Din fr. sporophyte. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporophyte. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporofilă
SPOROFILĂ ~e substantiv feminin, bot. Frunze care poartă sporangele. Din fr. sporophylle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporophylle. (sursa DEX ’09
