Ț

ȚOC, interjecție – (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

ȚOAPĂ, țoape, substantiv feminin – fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țop” + sufixul “~ă”

ȚOALĂ, țoale, substantiv feminin – 1. Obiect de îmbrăcăminte; haină, strai. 2. peior. Haină veche, ponosită. 3. v. ȚOL II. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țol”

ȚIUITOR, țiuitoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care țiuie; care produce țiuituri. (Sil. ți-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țiui” + sufixul “~tor”

ȚIUIT, țiuituri, substantiv neutru – 1. v. A ȚIUI. 2. Sunet caracteristic, produs de o ființă care țiuie. (Sil. ți-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a țiui”

ȚIU, interjecție – 1. (se folosește pentru a reda un sunet ascuțit și prelung cu rezonanță metalică). 2. (se folosește pentru a imita strigătul unor păsări). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

ȚIȚEI, țițeiuri, substantiv neutru – Petrol brut. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută  

ȚIȚ, interjecție – (se folosește pentru a imita sunetul produs de șoarece). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

A ȚOCĂI, țocăi rar, verb – 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țoc” + sufixul “~ăi”

A ȚIUI, țiui, verb intranzitiv – (despre obiecte care străbat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung și ascuțit; a șuiera. Gloanțele i-au țiuit pe lângă ureche. * A-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza unei vâjâieli). Sursă: DEX ’09 […]