Ț

ȚUICAR, țuicari, substantiv masculin – 1. Lucrător specializat în producerea țuicii. 2. Vânzător de țuică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țuică” + sufixul “~ar”

ȚUICĂ, țuici, substantiv feminin – Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. (G.-D. țuicii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

ȚUGUI, țuguie, substantiv neutru – 1. Parte conică a unui vârf de deal sau de munte. 2. Vârf ascuțit al unor obiecte. Acoperiș cu ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută.

ȚUCĂRĂ, adjectiv – Fasole ~ varietate de fasole cu păstăi galbene și boabe mărunte, zaharoase. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zucker(bohne)”

ȚOPÂRLAN, țopârlani, substantiv masculin – reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit probabil din contaminarea între “țop” și “(m)ârlan”

ȚOPÂRLANCĂ, țopârlance, substantiv feminin – reg. Femeie care vădește lipsă de educație; femeie cu apucături grosolane. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țopârlan” + sufixul “~că”

ȚOPÂRLĂNESC, țopârlănească (~ești), adjectiv – Care este caracteristic pentru țopârlani; propriu țopârlanilor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țopârlan” + sufixul “~esc”

ȚOPĂIALĂ, țopăieli, substantiv feminin – 1. v. A ȚOPĂI. 2. Săritură dezordonată și greoaie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țopăi” + sufixul “~eală”

ȚOP, interjecție – 1. (se folosește drept strigăt când cineva face o săritură). 2. (se folosește pentru a exprima o schimbare bruscă de situație sau de atitudine). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic