U

UPERCUT, upercuturi, substantiv neutru: (la box) Lovitură executată, mai ales sub bărbie, prin mişcarea mâinii de jos în sus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză, limba franceză: uppercut (DEX ’09).

UNIVOC, -Ă, univoci, -ce, adjectiv 1. (despre cuvinte, expresii etc.) Care păstrează acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură interpretare semantică; 2. mat. (despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: univoque; limba latină: univocus (DEX ’09).

UNIVITELIN, -Ă, univitelini, -e, adjectiv: (despre gemeni) Care a apărut dintr-un singur ou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: univitelin (DEX ’09).

UNIVERSITAR, -Ă, universitari, -e, adjectiv: Care ţine de universitate; propriu universităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: universitaire (DEX ’09).

UNIVERSIADĂ, universiade, substantiv feminin: Complex de competiţii sportive internaţionale la care participă studenţii (din universităţi). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (sport) jocuri universitare (plural) (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: univers[itate] + suf. -iadă (DEX ’09).

UNIVERSALITATE, substantiv feminin: Caracter universal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: generalitate, universalism, (jur.) totalitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: universalité; limba latină: universalitas, -atis (DEX ’09).

UNIVERSAL, -Ă, universali, -e, adjectiv 1. Care ţine de univers; propriu universului; 2. Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc; 3. Care are cunoştinţe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic; 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]

AL UNSPREZECELEA, numeral ordinal: Care ocupă locul indicat de numărul unsprezece în ordinea numărării; care se află după al zecelea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: unsprezece + le + a (DEX ’09).

A UPERCUTA, upercutez, verb: (persoane) A lovi printr-un upercut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din upercut (DEX ’09).

UNIVERS, universuri, substantiv neutru 1. Ansamblu de fiinţe şi lucruri, manifestate în diverse forme de existenţă şi infinite în timp şi în spaţiu; 2. Suprafaţă a globului pământesc; 3. Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul pământesc; 4. Ansamblu al corpurilor cereşti, privit ca un sistem unic, infinit în timp și în spațiu. Sursa: DEX […]