V

VINIU, –IE, vinii, adjectiv: (rar) Care are gust de vin; cam acrişor; mistreţ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf. -iu (DEX ’09).

VINIFICAȚIE, vinificații, substantiv feminin: Totalitate a tehnologiilor de obţinere şi de conservare a vinului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinification (DEX ’09).

VINIFICATOR, -OARE, vinificatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în vinificaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinificateur (DEX ’09).

VINIFER, -Ă, viniferi, -e, adjectiv 1. Care produce vin; vinicol; 2. (despre terenuri, regiuni) Care permite cultivarea viţei de vie; propice pentru cultivarea viţei de vie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinifere (DEX ’09).

VINIETĂ, viniete, substantiv feminin: Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vignette (DEX ’09).

VINICOL, -Ă, vinicoli, -e, adjectiv 1. Care ţine de cultura viţei de vie; 2. Care produce vin; viticol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinicole (DEX ’09).

VINGALAC, vingalace, substantiv neutru: (rar) Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Winkelhaken (DEX ’09).

VINEȚIU, -E, vineții, adjectiv: Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanţă vânătă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vânăt + suf. -iu (DEX ’09).

VINEȚICĂ, vinețele, substantiv feminin: Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, care conţine un suc lăptos şi dulce. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vânăt + suf. -ică (DEX ’09).

VINERIȚĂ, vinerițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori albastre sau albe, dispuse în formă de spic, folosită în scopuri medicinale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vineri + suf. -iţă (DEX ’09).