Cum se pronunță: vindicativ

VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adjectiv: (livr.) Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare; răzbunător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vindicatif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vindereu

VINDEREU, vinderei, substantiv masculin: Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu şoimul, dar de talie mai mică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: vándorsólyom (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vindecuță

VINDECUȚĂ, vindecuțe, substantiv feminin: Plantă cu miros de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, cu frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare şi medicinale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vindeca + suf. -uţă (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vindecea

VINDECEA, vindecele, substantiv feminin: Plantă erbacee înaltă până la un metru, cu flori purpurii, folosită pentru proprietăţile ei aromatice şi tonice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vindeca + suf. -ea (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță