V

VĂZĂTOR, vazătoare (~óri, ~oáre), adjectiv. 1) Care vede; cu facultatea de a vedea. Ochi ~. 2) şi substantival (despre persoane) Care a fost martor ocular al unor fapte sau evenimente Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a (se) vedea + suf. ~ător

VĂZ, substantiv neutru. 1) Însuşire a organismului viu de a vedea; vedere. • În (sau la) ~ul cuiva faţă de cineva; în prezenţa cuiva. A-i lua cuiva ~ul a) a face pe cineva să nu mai vadă; a orbi pe cineva; b) a impresiona tare pe cineva; a captiva Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vedea (DEX […]

VĂTUI, substantiv masculin. 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. Sursă: DEX 09 Etimologie: Cuvânt de origine tracodacă (DEX 09)

VĂTRAI, vătraie, substantiv neutru. 1) Unealtă metalică în formă de lopată (mică), folosită pentru a scoate cenuşa sau jarul din sobă sau din vatră. 2) Cârlig de metal folosit pentru a scormoni focul în sobă sau în vatră. [Sil. vă-tra] Sursă: DEX 09 Etimologie: vatră + suf. ~ai (DEX 09)

VĂTĂŞIŢĂ, vătășițe, substantiv feminin. 1) Soţie a vătafului. 2) Femeie care conducea gospodăria unui boier, având în grijă şi slugile. Sursă: DEX 09 Etimologie: vătaf + suf. ~iţă (DEX 09)

VĂTĂȘESC, vătășească (~éști), adjectiv. Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vătaf + suf. ~esc (DEX ’09)  

A VĂTUI, vătuiesc, verb tranzitiv. (obiecte de îmbră-căminte) A căptuşi cu vată (sau cu vatelină). Sursă: DEX 09 Etimologie: vată + suf. ~ui (DEX 09)

A VĂTĂȘI, vătășesc, verb intranzitiv. A fi vătaf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Din substantivul vătaf (DEX ’09)