V

VÂLNIC, vâlnice, substantiv neutru. 1) Fotă în formă de fustă despicată în faţă; specifică portului popular oltenesc. 2) Pânză ţărănească subţire. 3) Basma făcută din astfel de pânză. Sursă: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară vulnjanik (DEX 09)

VÂLCEA, vâlcele, substantiv feminin, Vale mică, îngustă, cu fundul aproape plat. [Art. vâlceaua; G.-D. vâlcelei; Var. vâlcică] Sursă: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină vallicella (DEX 09)

VÂJÂITOR, vâjâitoare (~óri, ~oáre), adjectiv. Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi + suf. ~tor (DEX 09)

VÂJÂITOARE, vâjâitori, substantiv feminin. Fâşie de hârtie aplicată în partea de sus a zmeului de hârtie, care vâjâie când acesta se ridică; zbâr-nâitoare. Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi + suf. ~toare (DEX 09)

VÂJÂIT, vâjâituri, substantiv neutru. 1) v. A VÂJÂI. 2) Sunet caracteristic, produs de un obiect sau de o insectă care vâjâie. Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi (DEX 09)  

VÂJ, interjecție. (Se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năvalnică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). Sursă: DEX 09 Etimologie: Onomatopee (DEX 09)

A VÂRSTA, vârstez, verb tranzitiv. Reg. A face să fie străbătut de vârste. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vârstă (DEX 09)

A VÂJÂI, vâjâie (pers. 3), verb intranzitiv. 1) (despre vânt, apă, obiecte în zbor etc.) A produce un zgomot şuierător şi continuu; a urla; a vui. 2) (despre sânge) A pulsa cu putere. • A-i ~ cuiva capul (sau urechile) a avea senzaţia unui zgomot şuierător şi continuu (din cauza bolii, oboselii) Sursă: DEX 09 Etimologie: […]

VENETIC,  venetică (venetici, venetice), substantiv masculin și feminin. (despre persoane) Care este venit din altă parte; considerat străin în locul unde s-a stabilit cu traiul. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din neogreacă venétiko (DEX 09)