VITELINĂ, substantiv feminin: Substanţă proteică asemănă-toare globulinei care se conţine în gălbenuşul de ou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitelin (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vitejie
VITEJIE, vitejii, substantiv feminin 1. Caracter viteaz; bravură; 2. Faptă de viteaz. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viteaz + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vitejește
VITEJEȘTE, adverb: În felul vitejilor; ca vitejii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viteaz + suf. -eşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: vitejesc
VITEȘESC, -EASCĂ, vitejești, adjectiv: Care este caracteristic pentru viteji; de viteaz. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viteaz + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: vișin
VIȘIN, vișini, substantiv masculin: Pom fructifer cu frunze lucioase, dinţate şi cu flori albe, având fructe mici, rotunde, cărnoase, de culoare roşie şi cu gust acrişor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vişină (DEX ’09).
Cum se pronunță: vistierie
VISTIERIE, vistierii, substantiv feminin 1. (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Instituţie de administrare a finanţelor statului; 2. (ist.) Clădire unde se afla această instituţie; 3. (ist.) Funcţia vistierului; 4. Local unde se păstrează finanţele statului; tezaur; 5. (fig.) Izvor de bogăţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vistier + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vistier
VISTIER, vistieri, substantiv masculin: (în Moldova şi Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea şi repartizarea birului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestiarius (DEX ’09).
Cum se pronunță: vistavoi
VISTAVOI, vistavoi, substantiv masculin: (înv.) Soldat care îndeplinea funcţia de servitor al unui ofiţer; ordonnaţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: vestovoj (DEX ’09).
Cum se pronunță: vist
VIST, substantiv neutru: Nume dat unui joc de cărţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: Wist (DEX ’09).
Cum se pronunță: viscozitate
VISCOZITATE, viscozități, substantiv feminin 1. Proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistenţă la curgere, datorită frecării interioare; 2. Stare a unei substanţe vâscoase; 3. Substanţă vâscoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: viscosité (DEX ’09).
