V

VIRUSOLOG, -Ă, virusologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Specialist în virusologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virusologue (DEX ’09).

VIRUS, viruși, substantiv masculin: Program având capacitatea de autoreplicare, conceput pentru a perturba funcționarea calculatoarelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virus (DEX ’09).

VIRUS, virusuri, substantiv neutru 1. Agent patogen intracelular care provoacă boli contagioase; 2. Toxină eliminată de un asemenea agent patogen; 3. (fig.) Factor care provoacă o contagiune morală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virus (DEX ’09).

VIRULENȚĂ, virulențe, substantiv feminin 1. Proprietate virulentă a unor organisme; 2. Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu şi de a provoca manifestări morbide. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virulence (DEX ’09).

VIRULENT, -Ă, virulenți, -te, adjectiv 1. (despre substanţe, microbi etc.) Care are toxicitate mare; cu puternice proprietăţi toxice; 2. (despre maladii) Care este cauzat de un virus; de provenienţă virotică; 3. (fig.) Care este plin de asprime; în stare să distrugă; foarte aprig; distrugător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virulent (DEX […]

A VISCOLI, viscolește, verb: A fi viscol; a spulbera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viscol (DEX ’09).

A VISA, visez, verb 1. A-şi imagina ceva prin somn; 2. (fig.) A dori ceva foarte mult; 3. A se lăsa cuprins de gânduri; a da frâu liber imaginaţiei; 4.  A vedea în vis. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vis (DEX ’09).

VIRTUTE, virtuți, substantiv feminin 1. Forţă morală prin care omul tinde către bine şi frumos; perfecţiune morală; 2. Fidelitate sentimentală sau/şi conjugală (a unei femei); castitate; 3. (mai ales la plural) Pornire statornică spre a înfăptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: virtus, -utis (DEX ’09).

VIRTUOZITATE, virtuozități, substantiv feminin 1. Manifestare de virtuoz; tehnică strălucită; 2. (fig.) Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi pricepere; iscusinţă mare; dexteritate; dibăcie; măiestrie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: virtuosita; limba franceză: virtuosite (DEX ’09).

VIRTUOZ, -OAZĂ, vituozi, -oaze, substantiv masculin și feminin: Persoană care demonstrează o tehnică superioară în mânuirea unui instrument muzical. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: virtuoso; limba franceză: virtuose (DEX ’09).