VEGETAL, vegetală (~i, ~e), adjectiv. 1) Care ţine de plante; propriu plantelor. Regn ~. 2) Care provine de la plante; obţinut din plante. Grăsimi ~e. • Cărbune ~ praf negru fin, obţinut prin pulverizarea cărbunelui de lemn şi folosit în medicină. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din fr. végetal (DEX 09)
V
Cum se pronunță: vedetism
VEDETISM, substantiv neutru. Tendinţă de a se evidenţia, de a se afirma cu orice preţ. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vedetă + suf. ~ism (DEX 09)
Cum se pronunță: vătășel
VĂTĂȘEL, vătășeli, substantiv masculin. (diminutiv de la vătaf) 1) ist. Slujbaș la primărie care îndeplinea si funcția de curier.2) Flăcău care poftește oaspeții la nuntă și are anumite obligații în timpul ceremoniei; vornicel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vătaf + suf. ~el (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătămătură
VĂTĂMĂTURĂ, vătămături, substantiv masculin, substantiv feminin. Nume dat mai multor boli interne care provoacă diverse crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) vătăma + suf. ~tură (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătămător II
VĂTĂMĂTOR, vătămători, substantiv masculin. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vătăma + suf. ~tor (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătămător I
VĂTĂMĂTOR, vătămători ~oáre (~óri, ~oáre), adjectiv. Care vatămă; în stare să producă vătămături. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) vătăma + suf. ~tor (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătăman
VĂTĂMAN, vătămani, substantiv masculin. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din pol. wataman, ucr. vataman (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătămătoare
VĂTĂMATOARE, vătămători, substantiv feminin. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutret și ca plantă medicinală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vătăma + suf. ~toare (DEX ’09)
Cum se pronunță: vătaf
VĂTAF, vătafi, substantiv masculin. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoana având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil.2) (la curtea unui demni-tar) Con-ducător al curtenilor și slujitorilor.3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de coli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Origine necunoscută.
Cum se pronunță: vărzărie
VĂRZĂRIE, vărzării, substantiv feminin. Suprafață de teren plantată, de obicei, cu varză. [G.-D. vărză-riei] Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~ărie (DEX ’09)
