Cum se pronunță: viță

VIȚĂ, vițe, substantiv feminin 1. Viță-de-vie = arbust cu tulpină noduroasă şi rădăcini puternice, cu frunze mari, crestate adânc, şi cu fructe dispuse în ciorchini; 2. Şuviţă de păr sau din alt material, din care se confecţionează prin răsucire sau împletire anumite obiecte; 3. (fig.) Descendent, urmaș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitros

VITROS, -OASĂ, vitroși, -oase, adjectiv: Care are aspectul sticlei; asemănător cu sticla; lucios (şi neted) ca sticla; sticlos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitreux (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitriol

VITRIOL, vitrioluri, substantiv neutru: (pop.) Acid sulfuric concentrat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vitriolum; limba germană: Vitriol; limba franceză: vitriol (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitrină

VITRINĂ, vitrine, substantiv feminin 1. Spaţiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă; 2. Mobilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitrine (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitregie

VITREGIE, vitregii, substantiv feminin 1. Sentiment de ură faţă de cineva; duşmănie; vrăjmăşie; 2. Împrejurare sau complex de împrejurări vitrege, nefavorabile; potrivnicie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răutate, adversitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: vitreg + suf. -ie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitreg

VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adjectiv 1. (despre părinţi şi copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi; 2. fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vitricus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitraliu

VITRALIU, vitralii, substantiv neutru 1. Panou decorativ constând din bucăţi de sticlă colorate sau pictate, montate într-un cadru de metal; 2. Tehnica executării unor astfel de panouri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitrail (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vitraj

VITRAJ, vitraje, substantiv neutru 1. Coridor de sticlă la intrarea într-o clădire; 2. Perete din geamuri; geamlâc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitrage (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță