V

Văduvesc, văduvească: Adjectiv. 1) Care este caractersitic pentru văduvi; de văduv. Rămas fără pereche în urma decesului. Sursa: DEX ’09.  

Văduv, văduvi: Substantiv, gen masculin. 1) (despre persoane) Care şi-a pierdut (prin moarte) soţul sau soţia şi nu s-a mai recăsătorit. Sursa: DEX ’09. Etimologie:   Cuvânt provenit din limba latină: viduus

Vădrărit: Substantiv, gen neutru. 1) (mai ales în Moldova medievală) Dijmă care se plătea pentru fiecare vadră de vin. Sursa: DEX ’09.  

Vădrar, vădrari: Substantiv, gen masculin.  1) Slujbaş însărcinat cu încasarea vădrăritului. Sursa: DEX ’09.

Văcăreasă, văcărese: Substantiv, gen feminin. 1) Femeie care paşte şi îngrijeşte vacile. 2) Soţie a văcarului. Sursa: DEX ’09.

Văcărie, văcării: Substantiv, gen feminin. 1) Ocupaţie de văcar.2) Loc unde se ţin vacile. Sursa: DEX ’09.

Văcărit: Substantiv, gen neutru. 1) (mai ales în Moldova medie-vală) Dare pentru vite (plătită în bani). Sursa: DEX ’09.

Văcsuitor, văcsuitori: Substantiv, gen masculin. 1) Persoană care se ocupă cu văcsuirea încălţămintei; lustragiu. Sursa: DEX ’09.

Vădan, vădană: Adjectiv. 1) pop. (despre persoane) Care şi-au pierdut (prin moarte) soţul sau soţia şi nu s-a mai recăsă-torit; văduv. Sursa: DEX ’09.