V

VESTIGIU, vestigii, substantiv neutru 1. Rămăşiţă din trecut, care aminteşte despre ceva dispărut demult; 2. Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestigium; limba franceză: vestige (DEX ’09).

VESTIC, -Ă, vestici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de vest; propriu vestului; apusean; occidental; 2. Care este situat la vest; din vest. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vest + suf. -ic (DEX ’09).

VESTIBUL, vestibuluri, substantiv neutru: Prima încăpere a unei locuinţe prin care se intră direct de afară; antreu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestibulum; limba franceză: vestibule (DEX ’09).

VESTIBUL, vestibule, substantiv neutru: (anat.) Prima cavitate a urechii interne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestibulum; limba franceză: vestibule (DEX ’09).

VESTIAR, vestiare, substantiv neutru: Încăpere (sau spaţiu) special amenajată la intrarea într-un aşezământ public, în care se lasă paltoanele şi căciulile; garderobă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vestiaire (DEX ’09).

VESTE, vești, substantiv feminin: Informaţie care se aduce la cunoştinţa cuiva; ştire; noutate; mesaj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąsti (DEX ’09).

VESTĂ, veste, substantiv feminin: Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croşetată, fără mâneci şi fără guler, care se poartă peste cămaşă şi acoperă corpul până la talie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Weste; limba franceză: veste (DEX ’09).

VESTALĂ, vestale, substantiv feminin 1. (la romani) Preoteasă care întreţinea focul sacru în templul zeiţei Vesta; 2. (fig. livr.) Femeie virtuoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vestala; limba latină: vestalis; limba italiană: vestale (DEX ’09).

VEST, substantiv neutru: la singular (în opoziţie cu est) 1. Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; asfinţit; 2. Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; apus; asfinţit; occident; 3. Spaţiu geografic situat în această parte a orizontului; asfinţit; apus; occident. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: West[en] (DEX ’09).

VESELIE, veselii, substantiv feminin 1. Stare de om vesel; voioşie; 2. Manifestare de om vesel; 3. Petrecere cu mâncare şi băutură; chef. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: veselije (DEX ’09).