Văitătură, văitături: Substantiv, gen feminin. 1) Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. Sursa: DEX ’09.
V
Cum se pronunță: vultur
VULTUR, vulturi substantiv masculin 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri. DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină vultur, -uris DEX ’09
Cum se pronunță: victorie
VICTORIE, victorii substantiv feminin 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată). 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. sinonime: biruință izbândă […]
Cum se pronunță: a văita
A văita, vait: Verb. 1) (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta]. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: a se văicări
A se văicări, văicăresc: Verb. 1) A-şi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: văicăreală
Văicăreală, văicăreli: Substantiv, gen feminin. 1) Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: văgăună
Văgăună, văgăuni: Substantiv, gen feminin. 1) Loc situat între dea-luri sau munţi apropiaţi; vale adâncă.2) Peşteră nu prea adâncă într-un munte.3) Spaţiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit; scorbură. [G.-D. văgăunii]. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: văduvioară
Văduvioară, văduvioare: Substantiv, gen feminin. 1)Peşte dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare brună-verzuie sau albăstrie. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: văduvie
Văduvie: Substantiv, gen feminin. 1) Stare de văduv. 2) Durata acestei stări. [G.-D. văduviei]. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: a văduvi
A văduvi, văduvesc: Verb. 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv.
