ZDRAHON, zdrahoni: substantiv, gen masculin, care înseamnă: Bărbat înalt şi spătos; vlăjgan. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută (DEX’09).
Z
Cum se pronunță: zdohnitură
ZDOHNITURĂ, zdohnituri: substantiv, gen feminin, care înseamnă: reg.1)Animal mort; mortăciune; leş; hoit; stârv.2) fig. depr. Fiinţă extrem de slabă, lipsită cu totul de vlagă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: –
Cum se pronunță: zdohnit
ZDOHNIT, zdohnită: adjectiv, care înseamnă: Care este foarte slab; lipsit complet de vigoare. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: –
Cum se pronunță: zdrăngănitor
ZDRĂNGĂNITOR, zdrăngănitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zdrăngăneşte; care produce zdrăngănituri; zăngănitor; zuruitor; zornăitor. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zdrăngăni, căruia i se adaugă sufixul ~tor.
Cum se pronunță: zdrăngănit
ZDRĂNGĂNIT, zdrăngănituri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. Sursa:DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zdrăngăni (DEX’09).
Cum se pronunță: zburdatic
ZBURDATIC, zburdatică: adjectiv, care înseamnă: zburdalnic. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zburda + sufixul ~atic (DEX’09).
Cum se pronunță: zburdălnicie
ZBURDĂLNICIE, zburălnicii: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1)Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială.2) Joacă voioasă însoţită de multă mişcare; zbânțuială; zbenguială. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din termenul zburdalnic, căruia i se adaugă sufixul ~ie (DEX’09).
Cum se pronunță: zburdalnic
ZBURDALNIC, zburdalnică: adjectiv, care înseamnă: (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zburda, căruia i se adaugă sufixul ~alnic (DEX’09).
Cum se pronunță: zburătură
ZBURĂTURĂ, zburături: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Distanţă până la locul de cădere a unui obiect aruncat.2) Bucată mică şi subţire de lemn care sare în momentul cioplirii sau tăierii; aşchie; ţandără.3) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva; scurtătură. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul […]
Cum se pronunță: zburător
ZBURĂTOR, zburători: substantiv, gen masculin, care înseamnă: 1) fam. Persoană specializată în conducerea unui avion; conducător de avion; pilot; aviator.2) folc. Fiinţă fantastică închipuită ca un duh rău, care chinuie fetele şi femeile în timpul somnului. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbura, căruia i se adaugă sufixul ~ător (DEX’09).
