Z

ZBURĂTOARE, zburătoare: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Pasăre care zboară.2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cilindrică, având frunze lanceolate, flori purpurii sau albe şi fructe capsule, folosită în scopuri medicinale; răscoage. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbura, căruia i se adaugă sufixul ~ătoare (DEX’09).

ZBUCIUM, zbuciumuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă : 1) Stare de nelinişte sufletească; frământare; îngrijorare.2) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; tumult. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul a (se) zbuciuma (DEX’09).

ZBOR, zboruri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) (la păsări şi la insecte) Menţinere şi deplasare în aer a unor păsări sau insecte cu ajutorul aripilor.2) Deplasare a unui avion, a unei rachete sau a unei nave cosmice prin atmosferă sau prin spaţiu interplanetar.3) fig. Deplasare cu viteză mare. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit […]

ZBIR, zbiri: substantiv, gen masculin, care înseamnă: 1) Persoană oficială (mai ales poliţist) care manifesta duritate şi brutalitate.2) Persoană care exercita o autoritate tiranică; tiran; satrap. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limbile: franceză sbire, italiană: sbirro (DEX’09).

ZBILȚ, zbilțuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Laţ de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi.2) Instrument special, care constă dintr-un cârlig sau o plasă fixată la capătul unui băţ, folosit la scoaterea peştilor mari din apă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută (DEX’09).

ZBIERET, zbierete: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale.2) Sunet puternic scos de om; ţipăt; strigăt; răcnet. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbiera, căruia i se adaugă sufixul ~et (DEX’09).

ZBENGUITOR, zbenguitoare: adjectiv, care înseamnă: Care se zbenguie; neastâmpărat. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a se zbengui, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).

ZBENGUIALĂ, zbenguieli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânţuială.2) Joacă voioasă, însoţită de multă mişcare; zburdălnicie; zbânţuială. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a se zbengui, căruia i se adaugă sufixul ~eală (DEX’09).

ZBENG, zbenguri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: zbeg (DEX’09).  

ZBÂRNÂITOR, zbârnâitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbârnâi, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).