A RENUNȚA, renu, verb 1. A nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea); 2. A înceta de a mai râvni (la ceva); 3. A se retrage în mod benevol; 4. A înceta de a practica, de a exercita.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: (jur.) a desista, abandona, ceda, dispensa, a se priva, a-și refuza, a se lăsa, (pop.) a se lepăda (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: renoncer; limba latină: renuntiare (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.