A ROSTUI, rostuiesc, verb 1. A aşeza conform unor cerinţe de ordin practic; 2. (persoane) A aranja într-un post, într-un loc bun; 3. (rar) A găsi la repezeală; 4. (urzeală) A face să formeze un rost; 5. (rosturile unei construcţii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a împiedica pătrunderea apei).
Sursa: DEX ‘0
Sinonime: rândui, (text.) a năvădi, a rosti (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: rost + suf. -ui (DEX ’09).
