A (SE) REFLECTA, (mă) reflect, verb I. 1. A face să se reflecte; 2. fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi; 3. A reda prin mijloace artistice; a oglindi; II. reflexiv 1. (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul iniţial după contactul cu alt mediu; 2. (despre fiinţe sau despre obiecte) A-şi proiecta imaginea (pe o suprafaţă lucioasă); 3. (despre stări, acţiuni etc.) A-şi găsi expresia; a se oglindi.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: refléter; limba latină: reflectere; limba germană: reflektieren (DEX ’09).
