ABSOLUTIUNE, absoluţiuni, substantiv feminin 1. lertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârşirea ei a fost justificată. 2. lertare a păcatelor, dată de obicei de papă
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absolution și absolutio (DEX ’09).
