MĂREȚIE, substantiv feminin 1. Caracter măreţ; grandoare; splendoare; 2. (depr.) Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: măreţ + suf. -ie (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.