PALADIN, paladini, substantiv masculin – (în evul mediu) 1. Nobil care servea la curtea unui monarh. 2. Cavaler rătăcitor (și mereu în căutare de aventuri eroice). 3. Bărbat cu sentimente și atitudini cavalerești. 4. Om devotat unei cauze sau unei persoane.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paladin” și din limba italiană “paladino”
