RADICAL, -Ă, radicali, -e, adjectiv I. 1. Care ţine de esenţa lucrurilor sau a fenomenelor; de bază; fundamental; esenţial; 2. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care ţine de radicalism; propriu radicalismului; II. (despre legume, spini etc.) Care creşte de la rădăcină.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: radical, limba germană: Radikal (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.