RANĂ, răni, substantiv feminin 1. Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune; 2. (fig.) Suferinţă morală.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură, lovitură, (înv.) vătămătură, calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: rana (DEX ’09).
