RÂND, rânduri, substantiv neutru 1. Grup de obiecte sau de fiinţe aranjate unele lângă altele în linie; 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate; 3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel; 4. Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi).
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv. și pop.) șir, (livr. înv.) linie, (înv. și reg.) stroi, convoi, șirag, (reg.) ord, șar, (înv.) rang, orânduială, serie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: rendu (DEX ’09).
