RAȘCHETĂ, rașchete, substantiv feminin 1. Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite; 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oţel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; ţicling; 3. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba italiană: raschietto; limba germană: Raskette (DEX ’09).
