RĂSUFLĂTOR, răsuflătoare, substantiv neutru 1. Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă; 2. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: a răsufla + suf. -tor (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.