RĂSUNET, răsunete, substantiv neutru 1. Sunet auzit la distanţă şi prelungit prin ecou; 2. (pop.) Proprietate a unor spaţii închise de a intensifica şi de a prelungi sunetele; rezonanţă; 3. (fig.) Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebită; ecou; rezonanţă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (fig.) ecou, rezonanță, (înv. fig.) sunet, vâlvă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a răsuna + suf. -et (DEX ’09).
