RAZ, razuri, substantiv neutru 1. Unealtă constând dintr-o bară de oţel (teşită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă; 2. Unealtă formată dintr-o bară scurtă de oţel, lăţită şi ascuţită la un capăt, folosită în tâmplărie.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: răzuitor, otic, răvar (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba sârbă: raz (DEX ’09).
